bust ur windows

Iunie 23, 2009

02-05_full

02-06_thumb

 

 

 

 

 

 

 

 

kehinde wiley

 

41

KehindeWiley-Nataraja

BlackLightphotobookKehindeWiley02

Anunțuri

true blood

Iunie 10, 2009

o fata care aude ganduri, vampiri si synthetic blood.ea se indragosteste de vampir pentru ca evident nu ii poate auzi gandurile. si pentru ca e rece. iar vampirul ii spune- nu cred ca am aceeasi temperatura ca barbatii cu care esti obisnuita. iar ea ii spune, cu un zambet pierdut- care barbati? the latest trend in the states- true blood, un film in care vampirii au o asociatie pentru drepturile vampirilor si vor sa se integreze in societate. si beau sange sintetic. totul cu cel mai pur southern accent. a, si toata lumea stie ca sexul cu vampiri e foarte rough. de aia toate femeile viseaza in secret sa se combine cu un vampir. iar cand barbatii afla ca femeilor lor le place rough, incearca si ei rough doar ca le sugruma din greseala.

belle

Iunie 9, 2009

belle de jour. catherine deneuve. te doare capul. o zi de exceptie. ti-ai predat lucrarile. te-ai scos. problema e ca ti-au pocnit niste vase de sange pe picior, te doare capul, te doare spatele, ieri ai vomitat toata ziua si azi auzi o muzica pe loop despre care crezi ca e muzica din belle de jour. frumoase femeile din filmul asta. te gandesti ce destept a fost asta de a facut filmul sa puna muzica asta pe loop. e o muzica foarte linistita care se tot repeta, on and on, ca si cum ar fi trailerul unui dvd la care n-ai dat play. stai si te uiti la film. filmul se termina. muzica inca se aude. stai in pat si nu ai energie sa te ridici. te gandesti- daca cumva creierul meu genereaza muzica asta? pare sa vina de peste tot. din pereti, de afara, pe sub usa. te panichezi un pic dupa aia zici ma rog whateva. poate e ok. bine ca macar e o muzica pe care poti sa adormi. pui al doilea film, muzica tot se aude. te gandesti ca poate e din camera vecina dar rj nu asculta muzica din asta. poate altcineva. nu conteaza. daca iesi pe hol poate nu se mai aude si inseamna ca e de afara. daca tot se aude inseamna clar ca e numai in capul tau. poate e de la oboseala. poate maine o sa fredonezi o melodie de genu. adormi si vizezi pisici cu doua capete si pe maica-ta transformata in belle de jour. emanciparea femeii prin prostitutie, sau cum ar vrea o femeie sa fie abuzata ca sa inteleaga ce e sexul. sau niste fantezii. oricum frumoasa catherine deneuve cand era tanara, cum am mai zis.

am vrut sa mai scriu si despre concertul cu daedelus dar nu-mi mai vine asa ca scriu ce am scris in perioada aia

ce trebuie facut facem un whisley in club ca sa poti sa dormi toti oamenii
danseaza pe exact aceleasi melodii
i-am scris lui misha dar s-a sters mailul
go back one page go back one page welcome to yahoo mail
imi spun incontinuu be true to yourself in timp ce imi beau
whiskey-ul ajung acasa nu mai pot sa scriu desenez o prostie de vultur cu cearcane sau ceva
de genu o visez pe andra care imi spune ca are halucinatii si se interneaza ca nu mai poate
zice am halucinatii mai rau ca in filmu ala a lui vincent gallo filmu hallucination
imi zice da intru in spital ca nu mai pot incerc sa recuperez be true to yourself

scriu scrisori despre chestiile la care ma gandesc dar se pierde mailul diseara ma duc la daedelus si astuia i-a scris vreo douaj de pagini acum un an fix acum un an cand m-am indragostit de el ma duc sa-l vad pe daedelus

*

be true to yourself i-am zis lui daedelus dupa concert si i-am dat un talisman sa aiba noroc
o pana shamanica pe care mi-o cumparasem de la baia mare

si n-o sa uit tre sa ii dau andrei avoinul galben cumparat de la horezu
pentru coltul romanesc de langa televizorul defect de pe mahrama

daedelus a zis ca spera ca ne mai vedem undeva in ro sau undeva in uk
manca cacat si-a cerut scuze ca n-a fost asa energie ca atunci
cand a cantat in casa poporului pai nu poti sa compari cargo cu
casa poporului

de 3 zile visez ca m-am intors in romania si ca de fapt vreau sa ma intorc in londra
si cand ma trezesc sunt in londra si vreau sa ma intorc in romania

dupa concert m-am imprietenit cu doi baieti si ne-am bagat cuburi de gheata pe gat
si
cand am plecat acasa o tipa fusese batuta si un politist o stergea tandru cu un servetel
si baietii mi-au zis ca nu le vine sa ma lase singura si eu le-am zis hai tu ca n-are ce sa se
intample
in fiecare seara cand merg in intuneric imi zic nu are ce sa se intample

nu cred ca exista filmul hallucination de vincent gallo.

acum ma gandesc la ce film avea fata aia cand o stergeau politistii tandru cu servetelul, poate ca dupa aia a zambit si ea ca belle de jour dupa ce a invatat ce e sexul? adica dupa ce au biciuit-o bine in fantezia ei niste barbati burtosi si dupa ce un barbat fictiv cu dinti de aur i-a impuscat sotul?

jimmy joe roche

Iunie 3, 2009

Romania! te pup!

Mai 14, 2009

Wow! Am tot vrut sa scriu despre spectacol de cand m-am intors de la iasi. Pana sa apuc insa, am vazut filmuletul de pe veioza-arte si mi s-a parut mult mai misto decat orice incercare a mea de a reda ceva din vibe-ul Romania! Te pup!
Ce pot sa spun e ca, eu m-am simtit bestial; mi se pare un spectacol foarte tare, foarte autentic si tot ce traiam in sala ca spectator imi dadea o senzatie de deja vu, mirosurile, situatiile, atitudinea si atmosfera, sooo romanian, polemicile sa plec? sa raman?, romania vs. strainatatea, ‘vreau sa plec din romania acum!’ sau ‘e o arta sa traiesti aici!’ ?
E un univers in care am crescut, e lumea mea, pe care am urat-o de-atatea ori, dar care ma costa, e lumea de care apartin, cu care ma identific cel mai bine… si cred ca e foarte important, ca spectator, sa te poti identifica, sau cel putin pentru mine e… Si cum ironia inseamna acceptare, textul si spectacolul sunt pline de ironii, si desi m-am hlizit non stop, totodata, pe undeva spectacolul m-a intristat. Era ceva amar in toata abundenta de evenimente, sunete, mirosuri, rasuri… cred ca era actualitatea, faptul ca lumea aia inca exista…e ft prezenta.
Cred ca drumul e luuung pentru Romania sau mai bine zis, pentru oamenii din Romania.
Mai e mult pana cand o sa incercam sa fim mai atenti unii la ceilalti, sa ne protejam unii pe ceilalti, sa ne intelegem reciproc; mai e mult pana cand agresivitatea, nu va mai fi cel mai bun mijloc de aparare; mai e mult pana cand n-o sa mai avem atata nevoie de aparare; mai e mult pana cand ne vom gandi la tot ce e posibil, la tot ce se poate face, nu la ce nu se poate; mai e, mai e…. work in progress, cum se spune :)))
N-am sa povestesc spectacolul, vreau doar sa mai mentionez ‘orchestra’ de performeri. Un fel de personaj colectiv, care exista din text, si care creeaza tot contextul, fac spatiul, prezinta personajele, schimba decorul si cel mai misto, construiesc universul sonor si olfactic.
Ritmic, e impresionant si cateva zile mult am fost mult mai constienta de suntele si ritmurile din jur, ca sa nu mai vorbim de mirosuri. Pentru mine Romania! Te pup! e o experienta ft vie si intensa.

[from monica]

Lorgean theatre

Mai 14, 2009

Alerg cu sufletul la gura. Teatru de apartament. Cum o fi de fapt? Am vazut o poza. Am in minte tot felul de apartamente, mai sptatioase, mai inalte, mai impersonale, mai organizate, mai moderne, mai old school… Incurc autobuzele, strazile si tot ce se mai poate incurca, sunt o intarziata oribila si mi-e ciuda pe mine.
Il sun pe lorin sa ma ghideze (oricum am incurcat si numarul). Ajung in fata blocului. Nu stiu interfon, etaj sau apartament. Il sun din nou. Coboara lala, imi intinde o geanta, in care trebuie sa bag obiectul adus de mine (un obiect care sa reprezinte singuratatea), imi taie biletul si-mi pune-o stampila. Urcam in lift, pe la 6 deschid o usa din greseala si blochez liftul, mi se pare ca fac numai tampenii, sunt un pic emotionata. Ajungem la etajul 8, la lorgean theatre. Apartamentul e plin ochi. E intuneric, canta o muzica lenta si in colt deasupra usilor inchise, care dau in cealalta camera, lumineaza cu rosu ‘firma’: lorgean theatre.

Lorin imi face semn, am loc in primul rand (sunt doua de fapt), pe jos pe pernutze. Ma ghemuiesc in fata si nu indraznesc sa zic nimic, atmosfera e de spectacol, oamenii in asteptare. In fatza sunt usile inchise; au geamuri pictate cu albastru si galben , care sunt proiectate pe tavan, de o lumina slaba din cealalta camera. Spatiul mi se pare minuscul si plin de viata. Melodia se termina. Lorin deschide usile, pune un scaun in parg, aranjeaza veioza (am descoperit sursa de lumina),vorbeste; e emotionat, are o lista de reguli, care functioneaza in lorgean theatre, si in general ar trebui respectate: de la inchisul telefoanelor mobile, la interzicerea consumului de bauturi alcoolice, la accesul cu animale, la ‘nu calcati iarba’ si altele. Concluzia: ‘in rest, suntem singuri acasa, putem face orice’. Se ridica andrei ionita, se aseaza pe scaun, are o bautura in mana, se afla intr-o intersectie. Tot ce zice el, e destul de rough, e foarte in your face; e la doi pasi de mine, intreaba: ‘ dar daca ti-as musca din fatza?’. Recunosc textul lui fifea de pe blog si simt o usurare. Toata apasarea imi era ft familiara si nu stiam de unde, acum simt ca ma pot apara cumva de andrei, sunt la doi pasi de el si felul lui de a se exprima e aproape intrusiv, dar acum stiu, e textul lui fifea, ma pot apara. Ma intreb daca e si fifea aici, n-am prea vazut cine e. Ma intreb cum se simte in postura de ‘dramaturg’, ma intreb daca-i place. Ma gandesc ca tre sa fie un sentiment misto, sa vezi pe cineva spunand textul tau, iesit din tine, o parte din tine cumva. Andrei termina si se ridica ionut pascu cu niste foi in mana. Vrea sa citeasca niste discutii de pe mess, stiam ca o sa vina asta, nu ma asteptam atat de repede. O sa le citim impreuna. Fata are id-ul monici_ ceva, nu mai stiu, incep sa rad. Tipul este chiar el. E o discutie reala si nu stiu la ce sa ma astept. Citind imi dau seama ca e chiar personala, dar nu-mi dau seama daca are vreo valoare speciala sau e una din muuultele discutii oarecum random, pe care le avem pe mess boyfriendzii sau cu iubitele noastre, in momente in care am vrea de fapt sa fim impreuna, dar din diverse motive, trebuie sa ne rezumam la comunicarea virtuala. Imi place mult cum o alinta el pe ea ‘nice…de la monice’, si-mi place mult cum citeste el, desi se mai incurca si are o dictie mai chinuita, citestie ca si cum ar vorbi cu ‘nice’. Eu nu stiu textul, nu citesc inainte, fiecare replica e o surpriza si ma intreb cum e ‘nice’ de fapt. Amandoi ar vrea sa fie impreuna in momentul ala, din discutie-mi pare ca nu s-au vazut de un timp (dar poate-i doar o zi de fapt) si ma intreb de ce nu…. De ce naiba vorbesc pe mess despre faptul ca vor sa fie impreuna, sa faca sex, in loc sa o faca… Isi tot trimit linkuri si fac planuri de viitor, de plecat un weekend. Ma intreb daca ‘monice’ si-a dat seama vreodata de tonul lui, tonul lui e ft cald in toate replicile cand le spune si ma intreb daca tipa citindu-le si l-a imaginat asa. Eu nu stiu ce ton am…si nici nu prea am citit cu voce tare vreo discutie de mess. Intotdeauna am stiut ce ton simteam, cand scriam ceva, dar niciodata n-am si verbalizat sa vad cum suna, daca pot sa le si spun cum simt. Oamenii par sa se amuze, desi eu sunt sigura ca pentru ei experienta asta, nu e la fel de intensa, cum e pentru mine, ca sa nu mai zic de ionut (despre care cred ca era ft emotionat, desi parea relaxat si distrat). La un moment dat monice se enerveaza ca el nu-i mai raspunde, il ‘striga’, insista, se plange ca o lasa sa vorbeasca de una singura; am un ‘deja-lu’.. wtf?.. monice face exact ca mine…pe-asta si eu as fi/am zis-o la fel. Mi se pare ca mai are foi, dar dupa ce monice se enerveaza si-l striga si-i zice suparata ‘pa’, ionut zice :’pana aici, atat, asta a fost’. Intra in ‘scena’ lala, care lasa un mesaj pe robotul telefonic, al unui preot. Mesajul….e foarte tare, lala e foarte misto, mai mult nu divulg: ‘Laudat fie Domnul nostru, Isus Cristos!’. Apoi lorin incepe parada obiectelor care reprezinta singuratatea, toate obiectele care s-au adunat pana acum, de la toate reprezentatiile. Obiectele au povestile lor, fiecare spune ceva despre cel care l-a adus. Ne uitam si la ce-am adus noi, fiecare a adus ceva. Fiecare obiect adus spune ceva despre posesor, fiecare a mai aflat ceva despre fiecare, despre singuratate- singur, despre singuratate intre oameni, despre singuratate in cuplu, despre lipsa si subsitut, despre prezenta absentei …pareri, reprezentari, povesti. La sfarsit lorin pune o piesa despre singuratate, ne avertizeaza ca-i cam dramatica si stinge lumina. Doar lorgean mai lumineaza slab si rosu camera, melodia mi se pare cam ‘heartbreaking’:


Nimeni nu misca, nimeni nu susoteste, incep sa disting mai clar contururile rosii din jurul meu si-mi dau seama ca ma apasa stomacul si-mi dau seama ca m-a busit plansul si nu ma pot opri si nu stiu nici macar de ce plang; …e melodia, lipsa, toti oamenii din jurul meu care-mi par in momentul asta incredibil de singuri…nu stiu…stiu doar ca ma apasa undeva intre piept si stomac si iese pe ochi sub forma de apa. Sfarsit.

[from monica]

my work was all about homage, because i thought they were the most beautiful people i’d ever met in my life

Martie 1, 2009

 

nan_1

 

 

 nan goldin– „when i was 15 i went to a school that was based on sommerhill in england- which is a free school, where there are no classes, most of the students were thrown out of normal schools- we ran around naked and we had sex and we learned social skills. and i immediately became obsessed with takin pictures. ”

nan_7

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

paolo freire

Februarie 24, 2009

paolo freire, pedagogy of the opressed.

citisem in alta carte ca e gen it’s a must, si am coborat de la etaju 2 al bibliotecii, unde stau de obicei sa citesc, la etaju unu.

trebuie sa mentionez ca am inceput postul asta cred acum vreo luna, si nu mai am nici disponibilitatea nici cheful de a continua amanuntele coborarii mele de la un etaj la altul. dar experienta mea cu „pedagogy of the oppressed” e una din cele mai intense pe care le-am avut vreodata cu o carte. mi se intampla uneori sa gasesc in niste carti niste chestii la care sa rezonez asa din plin si intens, incat sa-mi dea lacrimile, dar nu din cauza unei empatii cu vreun personaj ca atunci cand eram mici si patea ceva coltz alb, ci din cauza faptului ca rezonezi atat de mult cu ceva de acolo incat in tine se intampla ceva. asta cu lacrimile e clar semn ca ceva s-a schimbat. asa mi s-a intamplat si cu „pedagogy of the oppressed”, carte care a fost interzisa intr-o perioada, si care dupa parerea mea, ar trebui data cadou la nashtere fiecarui om. sa fie cate un volum la maternitate. am copiat cateva chestii pe un caiet si voi transcrie cate ceva acum –

dehumanization

is a distortion

of the vocation of becoming more fully human

dehumanization is not a given destiny
but the result of an unjust order
that engenders violence in the oppressors,
which in turn dehumanizes the oppressed

because it is a
distortion
of being more fully human, sooner or later being less human
leads the oppressed to struggle against who made them so.

in order for this struggle to have meaning, the oppressed must not,
in seeking to regain their humanity, become in turn
oppressors of the oppressors,
but rather restorers of humanity in both.

the oppressed are fearful of freedom because they
have internalized the image of the oppressor

freedom would require them to eject this image
and replace it with autonomy and responsability

freedom is the indispensable condition for the
quest
for human completion

functionally, oppression is domesticating.

the oppressed are at one and the same time
themselves and the oppressor
whose consciousness they have internalized

they discover that without freedom they can not exist
authentically
yet, although they desire authentic existance, they fear it.

a oppresses b if she or he
hinders her or his
pursuit of self-affirmation
as a responsible person

a oppresses b if she or he
interfers with his/her
vocation of becoming fully human

the more oppressors control the oppressed
the more they change them into things

sadism, necrophilia & the pleasure of domination
in order to dominate you tend to deter
the drive to search, the restlessness and
the creative power which characterize life

lack of trust & lack of confidence in people’s ability to think
the oppressed are potential enemies who need to be watched

the need to have more
ot is possible for me to transform everything into
objects of my purchasing power;
having more is all that matters
having more is an inalienable right
a right that i aquired through my own „effort”
with my „courage to take risks”

if others do not have more,
it is because they are
incompetent and lazy

the oppressed have an attration for the oppressors

i want to imitate my oppressor
i want to be like him

they have a diffuse magical belief of the invulnerability
and power of the oppressor
they are emotionally dependent

projecting absolute ignorance onto others
negates education and knowledge
as process of inquiry

the „banking” education makes people more passive
and adapts them to the world

it makes them „fit” for the world

the oppressed are treated as individual cases
as marginal persons who deviate from the general configuration
of a „good, organized and just” society

the society must therefor adjust these
„incompetent and lazy” folk
to its own pattern by
changing their mentality

these marginals need to be „integrated”

the tranquility of the oppressors rests on
how well people fit the world
the oppressors have created

the act of cognition is
a learning situation in which
the cognizable object
far from being the end of the cognitive act
intermediates the cognitive actors

problem posing education & practice of freedom
vs
banking education
in which
the teachers fill the students by making
deposits of information

people teach eachothed mediated by the world

the form of action men&women adopt
is a function of how they perceive themselves in the world
fatalist
vs
inquiry
a deepened cosciousness of their situation
leads people to aprehend that situation
as a historical reality
susceptible of transformation

to prevent somebody
from engaging in the process of inquiry
is an act of violence and oppression

no one can be authentically human while
he prevents others from being so

the word, the essence of dialogue itself, is more
than just an instrument that makes dialogue possible

within the word we find 2 dimensions:
reflection&action
in such radical interaction
that if one is sacrificed -even in part-
the other immediately suffers

when a word is deprived of its dimension of action
reflection automatically suffers as well
and the word is changed into idle chatter
into verbalism, into an alienated and alienating
blah

and if action is emphasized exclusively
to the detriment of reflection
the word is converted into
activism
action for action’s sake

which makes the dialogue impossible

dialogue is the encounter between men
mediated by thw world
in order to name the world

because dialogue is an encounter among men and women
who name the world
it must not be a situation
where some name on behalf of others

it is an act of creation

it must not serve as a crafty instrument
for the domination of one person by another

dialogue is broken
if the parties lack humility
how can i dialogue if i always project
ignorance onto others
and never perceive my own?

at the point of encounter there are
neither utter ignoramuses nor perfect sages
there are only people
who are attempting together
to learn more than they know

tricky

Februarie 23, 2009

i wanna touch people like how i’ve been touched

Februarie 23, 2009

wanderer_w5393_big1

 

 

 

 

 

 asta e coperta casetei pe care o ascultam, si despre care am scris in urma cu 2 posturi, am primit un comment de la elvis care mi-a aratat-o. deci se pare ca elvis uneori raspunde la telefon si iti reface traseul vietii. am mai aflat ca nu era johnny h cel care canta, ci danny mirror, al carui nume real este eddy ouwens, si care a produs cantece castigatoare la eurovision, printre care si o plictiseala totala numita ding a dong pe cre nu ma obosesc sa o postez desi copiasem linkul.

am fost la concert la tricky si m-am lovit de bara din fatza mea pana cand am crezut ca-mi sar ficatzii. langa mine dreapta, un bodyguard statea cu mainile la spate si cu o figura nemiscata, privind undeva intr-un punct in tavan. in rest, lumea se hipnotiza de la tricky. in stanga, o  hippioata grasa dansa dar vroia sa si socializeze sau ceva, ca imi tot arunca priviri pe care le prindeam cu coada ochiului. ioanei aceasta hippioata i-a stricat juma de concert pen ca mirosea a peshte si s-a bagat intre noi la bara. tricky pe scena a fost de zici ca era conectat la 220, si noi credem ca i s-a sculat in timp ce canta. in afara de momentele cand isi facea jointul in spate si o lasa pe partenera lui sa cante cat rula el pe toba tobosharului, era ca la box. box si sex in acelasi timp. sex-box. la un moment dat a luat microfoanele – ca a incercat sa cante numa la unu, da nu mai putea, ii trebuiau 2, si si le punea pe corp ca nu mai putea sa exprime numa prin voce ce canta.

cand am iesit am dat peste varianta de pe strada a lui tricky, care si el e de pe strada oricum, si care zicea ca tocmai a iesit din puscarie, il cheama james bond si fredona melodia „if i were a boy”, a lui beyonce, si zicea ca dom’le, gagica are dreptate. era la fel de pe speed ca si tricky, injura lumea de pe strada si dupa aia se ascundea repede in grupu nostru. ne-a zis ca oricum sa n-avem incredere sa luam droguri de pe strada ca idiotii astia ai dracu fug cu banii.

„i wanna touch people like how i’ve been touched”

dupa concert imi fac pe mana un fel de tatuaj cu markerul, care seamana intr-un fel cu chestiile pe care si le fac detinutii pe perete in filme cand numara zilele, dar al meu mai are niste semne in plus. vreau sa vad daca ma plictisesc repede de tatuaj sau nu, ca as vrea sa-mi fac unul adevarat ca asta, tot pe mana. dupa ce ma spal pe maini, se spala si ramane numai o urma de parca ar fi zgarieturi. laura imi da mesaj ca are ghipsu si mana pline de scris cu markeru. 🙂

sambata seara ies intr-o prostie de club cu niste prieteni sau ma rog. le povestesc in taxi intamplarea cu james bond si beyonce, pentru ca unul dintre ei e fan beyonce si mi se parea amuzant. ei fac comentarii de genu- de unde stie homelessu melodia, avea homeless radio? ma abtin si tac. unu dintre ei are o palarie si la faza asta imi vine sa-i iau palaria si sa i-o arunc pe geam, sau sa-i zic ca ma pis pe palaria lui, da n-are sens.

in club, toti barbatii la bustu gol, genu steroizi si muschi, zeci de barbati la bustu gol, dar sa mor daca simt ca e vreunu sexy. incerc sa dansez si dansez dar unul dintre prieteni tot sare in jurul meu ca sa danseze cu mine pana mi se duce tot chefu. are tot felu de scheme de dans. toata lumea in jur are scheme de dans si figuri gen contrafacute, sau contrafacut-sexy. e un gen de scheme care te obliga sa fii si tu partener si sa joci un fel de impaunare tampita. clubul se cheama fire si e unul din cele mai mari cluburi din vauxhall, unde e deschis 48 de ore, si vin toti sa se drogheze si sa isi gaseasca parteneri de sex, cum s-ar spune. au niste priviri fixe zici ca in capul lor si-o iau nonstop la laba, da nonstop nonstop. si nici macar asta nu ii face sexy.

ma intorc acasa inghetzata si azi incerc sa uit tot ce-a fost si mai bag un tricky. care E sexy.